Termékleírás:

Mierea de mană este singurul sortiment de miere care nu provine din nectarul florilor. 

Culoarea mierii de mană este brună, cu nuanţă verzuie, roşiatică sau pronunţat negricioasă, depinzând foarte mult de planta de la care provine mierea.

Acest tip de miere poate să provină din două surse:

Prima sursă, cea mai importantă, o reprezintă secreţiile dulci ale arborilor.

Când ai fost într-o pădure de brad, pin, molid, sau chiar într-o pădure de fag sau salcie, probabil ai observat că de multe ori pe trunchiul sau pe frunzele acestor arbori se scurg răşini sau anumite substanţe lipicioase dulci.

Aceste substanţe dulci sunt preluate de albine, mai ales în perioada de primavară şi toamnă, când florile sunt puţine sau oferă puţin nectar.

A două sursă de miere de mană o reprezintă excreţiile dulci ale afidelor.

Cand ai mers în grădină cu siguranţă ai vazut nişte insecte mici verzui care de multe ori acoperă crenguţe întregi, iar frunzele şi zona în care ele se găsesc este acoperită cu ceva lipicios.

Seva plantelor conţine o cantitate mare de glucide şi mai puţine substanţe necesare pentru sinteza proteinelor.

Ca atare, afidele sunt silite să extragă  multă sevă pe care o prelucrează cu aparatul lor digestiv, iar surplusul de glucide îl excretă sub formă de picături dulci (mana).

Albinele preiau aceste picături dulci mai ales dacă sunt foarte abundente iar flora din jur nu acoperă necesarul lor de nectar.

Prin urmare mierea de mană poate avea origine vegetală (secreţia dulce a plantelor) sau animală (excreţia afidelor).

Mierea de mană este foarte apreciată, mai ales că poate fi consumată şi de persoanele alergice la polen. Totuşi aceste persoane trebuie să se asigure că respectivul produs este 100% miere de mană şi nu un amestec.

Un al doilea motiv pentru care mierea de mană este foarte apreciată este faptul că poate fi considerată un cocktail de minerale.

Conţinutul de minerale al mierii de mană spre exemplu este de şase ori mai mare decât mierea de salcâm.

Acest sortiment de miere mai conţine substanţe antioxidante precum fenoli, flavonoizi sau alţi pigmenţi.

De asemenea, a fost evidenţiat conţinutul mare de componente bioactive comparative cu celelalte tipuri de miere.

Prin urmare la acest tip de miere conţinutul de enzime şi substanţe antibiotice este mult mai mare decât la mierea provenită din nectarul florilor.

Prin încălzire mierea din nectar îşi pierde acţiunea antibacteriană, însă mierea de mană îşi păstrează puterea antibacteriană chiar dacă a fost încălzită la o temperatură de 100°C.

Mierea de mana are o valoare deosebita pentru consumul uman şi prin conţinutul de acizi organici, bioflavonoide, vitamina C si vitamine din grupul B.

Totuşi mierea de mana datorită conţinutului ridicat de minerale este frecvent recomandat în tratamentul spasmofiliei la adolescenti, rahitismului la copii si adolescenti, în osteoporoză şi afecţiuni articulare la adulţi şi vârstnici.

Mierea de mană este utila şi persoanelor cu un sistem imunitar slăbit.

Proprietati:

• imunostimulenta
• antioxidanta
• antiinflamatoare
• laxativa
• osteoporoza
• bolile infectioase
• anemie
• stomac
• pentru lipsa de vitamine si minerale 
• pentru eliminarea toxinelor din organism